VIA DOMNULUI

Stăpânul şi-a zidit o vie
De mult în anticul Egipt.
Spera la rod cu bucurie
Sub creanga de eucalipt.

Creştea sub razele de soare
Într-un pământ bogat, fertil.
Era frumoasă dând în floare
Udată chiar de râul Nil.

A fost la început belşugul …
Atâtea bogăţii s-au strâns.
O secetă ca tăvălugul
I-a pus pe mulţi cu ochii-n plâns.

Stăpânul aştepta o roadă
Dar mediul îi era ostil.
Şi via începu să cadă
Sub dinţii unui crocodil.

Plângea şi frunza fără gură,
Plângeau şi strugurii cei buni.
Străinii îi priveau cu ură.
Din ceruri se-arătau minuni…

Stăpânu-şi strânse via toată
Şi prin pustiul lung şi lat
O duse-n Ţara minunată
S-aducă rodul aşteptat.

El i-a dat apă din izvoare
Pe dealuri pline de belsug.
Creşteau mlădiţele sub soare.
Mâini harnice erau pe plug.

Trecuse vreme după vreme
Şi rodul parcă-ntârzia.
Se auzeau şi-n cer blesteme
Iar rodul viei se acrea.

Ce pot să fac Eu viei Mele
Când rodul ei i-a tot lipsit ?!…
Şi-apoi urmat-au vremuri grele
Cu lacrimi fără de sfârşit.

Cu-o dragoste fără măsură
Stăpânul Fiul şi-a trimis.
Dar El a fost tratat cu ură
Şi omorât, precum e scris.

De-atunci aceeaşi aşteptare
Nutreşte marele Stăpân.
Dar oamenii merg la pierzare
Şi foarte împietriţi rămân.
*
Stăpânul viei cu pricina
E Creatorul cel etern,
Cel ce-a creat întâi lumina
Şi pe noi toţi cu duh patern.

Cât încă mai avem putere
În trupul nostru de pământ
Iubirea Lui mereu ne cere
S-aducem rod prin Duhul Sfânt.

Să ne jertfim urmând modelul
Iubirii care ni s-a dat
Ştiind că-n cer ne-aşteaptă Mielul
Care-a murit şi-a înviat!

***

8 iunie 2002