SEMNALUL DE PLECARE

Ţi-aştept semnalul de plecare,
Isuse, pentr-un zbor sublim
Când vei veni plin de-ndurare
Din Noul Tău Ierusalim.

Ca şi-n pustiu când Israelul
Te aştepta pe drum să-l duci,
Te rog ridică-i cu tot zelul
Pe cei ce cad sub grele cruci.

Avem nevoie de izvoare
Ce curg spre noi din Duhul Sfânt,
De haine noi în sărbătoare
Ce schimbă vasul de pământ.

Să strige iar, uimit, poporul
Cum a strigat sus pe Carmel:
„Acesta-i Iahve, Salvatorul!
Ne-ncredem toţi de azi în El.“

Gonind pe cel ce lumea pierde,
Să doborâm zeii moderni.
Covorul Tău de iarbă verde,
Păstorule, să ni-l aşterni!

N-avem mai dulce mângâiere
Decât să ştim că eşti cu noi:
Şi-n clipele de grea durere,
Şi când pe-ogoare nu sunt ploi.

Primească iarăşi alinare
Bolnavii toţi în patul lor
Simţind semnalul de plecare
La glasul Blândului Păstor.

Dar pân-atunci, mai dă arvuna
Atâtor fii ce-n rugi Ţi-o cer!
Deşi înfruntă iar furtuna,
Rămân îndrăgostiţi de Cer.

Pe cei ce n-au veşmânt de Nuntă
Şi totuşi stau nepăsători
Ai milă, Doamne, şi-i confruntă
Cu-ai dragostei cereşti fiori!

Şi fă-le rost şi lor de-o haină,
Să Te cunoască tot mai mult
Prin sfânta mântuirii taină
Lăsând al lumii vechi tumult.

*
Treziţi-vă din reverie!
Lucraţi cu râvnă şi cu spor!
Isus iubit din veşnicie
Ne-aşteaptă-n slavă sus pe nor!