ELEGIE

Mai cântă-mi de jale, Isuse,
Să-mi plâng lipsa mea de iubire
Şi aripa rugii căzută
Ce zace pe cale-n neştire.

S-a dus bucuria din viaţă
Când răul mereu se întinde;
Văd lumea umblând ca prin ceaţă,
Lihniţii cătându-şi merinde.

Mai cântă-mi Halelul în noapte,
Încât să tresară smochinii,
Să vină la Tine ca-n Fapte
Şi preoţi, şi toţi peregrinii.

Dă-mi, Doamne, o inimă bună
Cu râuri ce-aduc vindecare,
Să curgă, pe-a dragostei strună,
Iubirea cea fără hotare.

Mai dă-mi Tu un strop de putere
Să stau în genunchi pentru rugă,
Când Firea odihnă îmi cere
Şi diavolul nu vrea să fugă.

Pustiu este drumul iubirii
Ce-n jertfă, pe cruce, se-arată.
Ah, adu-ne clipa-ntâlnirii
Cu Tine şi-al sfinţilor Tată!
***
Atâtea sarcini mari ne-apasă!
Fecioarele cu dor Te-aşteaptă.
Din noaptea care-ncet se lasă,
Ah, du-ne-n Cer în partea dreaptă!

Să-nceap-a Nunţii sărbătoare
Şi să uităm de vechi dezastre,
De toate lacrimile-amare
Când vom zbura în zări albastre.