DĂ-MI ARIPI DE VULTUR

Dă-mi, Doamne, Tu aripi de vultur spre slavă
Să zbor din a lumii plăcută dumbravă.
Chemările Firii se-ndreaptă spre mine.
Sunt glasuri viclene de pofte prea pline:

„Aici este totul şi viaţa-i o goană.
Cât poţi, fii puternic de n-ai nici o rană.
Nu-ţi da hotărârea, nici capul altuia!
Eşti sigur de viaţă, de-i baţi cărăruia.“

Eu nu sunt prea sigur pe-a mea-nţelepciune.
O, vino, Isuse, mai fă o minune!
Şi scapă-mi gândirea de lucruri deşarte,
La Tine să cuget cânt trec peste moarte.

Mă rog cu credinţă, Te-aştept în tăcere.
Adu-mi Tu, Isuse, prin Duh, mângâiere
Să port către alţii un chip de lumină,
La jertfa-Ţi de sânge aceştia să vină.

Eu nu pot opri nicio clipă să treacă,
Şi fără de Tine mi-i viaţa săracă.
Acesta mi-e dorul din văi de suspine:
Condu-mă spre ţintă! Mereu fii cu mine!

Un preţ mi se cere şi-s gata de plată:
Accept răstignirea cu inima toată,
Să-nving totdeauna, s-ajung la-nviere,
S-ajung la cunună, prin lumi de durere.

Dă-mi, Doamne, Tu aripi să scap de noroaie,
Să zbor peste vânturi ce-aprind foc de paie.
Când sunt copleşit de amar şi de rele,
Trimite lumină dorinţelor mele!

Sunt gata, Isuse, cu suflet şi minte,
Să trec prin necaz cu-o iubire fierbinte.
Săgeţile-aprinse când vin înspre mine,
Te rog, cât mai grabnic ascunde-mă-n Tine!