Ei Te-au iubit chiar și în lanțuri!


Cei ce respectă legământul
Care cu Domnul l-au făcut,
Acei ce-au înțeles Cuvântul
Și cu iubire au dat mult

Acei ce s-au sacrificat,
N-au pregetat viața să-și dea
Acei care închiși au stat
Doar apă, au primit să bea

Acei care-au fost torturați
Pe Domnul să-L tăgăduiască
Și zile au stat nemâncați
Sau, puși pe alții să-i slujească

Acei ce-au stat la izolare
Cu lanțuri grele la picioare
În cea mai mare degradare
Și n-au avut zile ușoare

Înconjurați de răutate
Peste putere, flămânziți
Ținuți mult în singurătate
Și inuman de umiliţi

Acei care-au răbdat ocară
Că sunt copii ai Lui Isus
Închiși, bolnavi, au dus povară
Dar, ochii lor priveau în sus

Toți, nopți și zile anchetați
Pentru a lor dreaptă credință
Si pedepsiți, dezonorați,
Supuși la chin și umilință

Și singuri, triști în izolare
Doar de Isus își aminteau,
În Domnul lor, sperau mai tare
Și mai intens, în El credeau

Ei căutau să-și amintească
Versete, încet murmurând
Putere aveau să pătimească
Și spaimele-și trăiau cântând

Șoptit, doar de ei auzit
Cântau mereu ce-și aminteau
Cugetul lor era întărit
De sus, putere căpătau

Chiar torturați și-n umilință
Ei se luptau cu demnitate,
Nu mai simțeau nici suferință
Și nu se mai temeau de moarte

Ei, n-au fost niciodată singuri
Căci Domnul nu a fost absent
De-a lor credință erau siguri
Isus al lor, era prezent,

Frigul și foamea să le-ndure
De teamă ca să nu cedeze
Cel Rău, credința să n-o fure,
Pe Isus, să-L dezonoreze.

O clipă scurtă de aveau
Vorbeau cu multă-nsuflețire
La ceilalți, pe Isus vesteau
Să aibe şi ei mântuire

Se străduiau ca să vestească
Despre Isus ce va veni
Ca şi ceilalți să Îl cunoască
Și să devină ai Lui, copii.

Putere le dădea mereu
Să îndure cele mai mari rele
Isus, Fiul lui Dumnezeu
A suferit chinuri mai grele

El a fost Fiu de Dumnezeu
Și n-a avut nici un păcat
A îndurat tot ce-a fost greu
Cu sângele Lui ne-a spălat.

Iar asta le dădea putere
Să rabde tot cu demnitate
Nu mai simțeau nici o durere
Isus, Îi întărea în toate

Și însetați şi flămânziți
Bătuți și desconsiderați
Călăii lor erau uimiți
Și uneori chiar siderați

Căci se mirau de-a lor putere
De lupta lor, de stăruință,
Știau c-au suferit durere
Dar, și-au păstrat a lor credință

Credința-n Cel care pe cruce
Viața și-a dat în chinuri grele
Ca ei cândva să poată ajunge
La Ceruri, curățați de rele

Şi în torturi şi-n umilință
Ei se luptau cu demnitate
De la Isus cu stăruință
Cereau putere şi dreptate

Credință-n Cel care de sus
A coborât din slava Sa,
Om s-a întrupat, crucea și-a dus
Ca mântuire să ne dea.

Unii au murit pe drumul greu
Iar alții, târziu au scăpat,
Dar iubitori de Dumnezeu
Ei, niciodată n-au trădat,

Cu dragoste Domnu-i așteaptă
Prin încercări, au reușit,
Au mers exact pe calea dreaptă
Pentru credință au murit,

Ei au murit pentru Isus
Dar, vor trăi în veșnicie
Vor fi cu Tatăl la Cer, sus
Și ce-a fost rău, n-o să mai fie.

Amin

Câmpia Turzii, 8 mai 2011