RUGA ÎNTRISTĂRII

Isuse, fără să Te văd,
Eu cred mereu în Tine.
Şi Te aştept ca Salvator
În lumea de suspine.

Când mi-este greu, nici nu mai ştiu,
Un singur dor mă doare:
Că Duhul Tău e întristat
Mereu de-a mea purtare.

Tu mi L-ai dat ca ajutor
Şi călăuză-n noapte;
Eu simt c-adesea Îl ignor,
Prin anumite fapte.

Tu pe pământ cât ai trăit
Ai fost cu Tatăl una,
Iar eu azi doar prin Duhul Sfânt
Pot birui minciuna.

Cu-a sa ofertă m-a-nşelat,
Vai, lumea zgomotoasă
Când neglijent am părăsit
A Duhului Sfânt casă.

Biserica e Casa Ta
Şi-a Duhului clădire
În care nu pot să rămân
De n-am în piept iubire.

Azi duhul lumii e-un puhoi
Ce-ar vrea să mă suprime,
Să lupt în van, cu pumnii goi
Şi separat de Tine.

O, vino Duhule din Rai,
De astăzi să-mi fii totul,
Să Te păstrez în piept mereu
Ca Israel, chivotul!

Să nu Te-abandonez nicicând
Sedus, lipsit de pace,
Ci să Te-ascult ca pe Isus
Ce-n slavă Se întoarce.

Mă umple iar de bucurii,
De-a Ta slăvită roadă
Ca să-i ridic pe-ai Tăi copii
Când unii dau să cadă.

Eşti suveran! Poţi să-mi vorbeşti,
Prin sfat sau prin mustrare.
Ajută-mă să Te primesc
Lumină pe cărare!

Cuvântul Tău să nu-l mai stric
Prin tălmăciri greşite,
Ci să fiu harnic ucenic
Pe căile sfinţite.