STÂNCA

Psalmul 28

Când spre mine mai bat încă
valuri negre şi furtuni,
Tu-mi eşti, Doamne-a vieţii Stâncă
ce mă scapă prin minuni.

Nu Te depărta de mine.
Nu fi surd la glasul meu.
Să n-ajung pe căi străine
dacă nu-mi răspunzi la greu.

Mâinile mi-nalţ întruna
spre Locaşul Tău cel Sfânt.
Nu-Ţi cer soarele şi luna,
ci doar pace pe pământ.

Nu-mi lua, Tu Doamne, viaţa
împreună cu cei răi.
Ei nu vor să-Ţi vadă faţa,
căci nu sunt copiii Tăi.

Ei numai vorbesc de pace
celor din vecinătăţi.
Dar în sufletul rapace
e-un noian de răutăţi.

Răsplăteşte-le, Părinte,
după răutatea lor,
căci nu iau de loc aminte
la Cuvântu-Ţi mustrător.

Nu văd Jertfa cea divină
săvârşită pe Calvar,
unde Tu ne-ai dat lumină
şi comori întregi de har.

Binecuvântat să fie
Numele Tău glorios,
pentru tot ce-mi dărui mie
pe pământ, în lume jos!

Doamne, Tu îmi eşti tăria
ce mă scapă în necaz
şi-mi dă iarăşi bucuria
ce mă ţine-n valuri treaz!

Când îmi este-ncrezătoare
inima, Tu mă ajuţi
şi-mi aduci în suflet soare.
Tu chiar munţii poţi să-i muţi.

De aceea vreau în lume
să Te laud prin cântări,
să cânt veşnicul Tău Nume
şi-ale Tale îndurări.

Tu mi-ai fost, în vremuri grele,
zid înalt de nepătruns.
Doamne, Stânca vieţii mele,
Harul Tău îmi e de-ajuns!

Nu contează nici ţepuşul
ce mă-ncearcă uneori,
şi chiar dacă-i greu urcuşul
Tu m-aştepţi Sus în splendori.