Străpuns să fiu de orice răutate,
M-aplec smerit, căci El le ştie toate
Şi chiar de răni adânci mă-mbracă-n plâns,
Ştiu că-s ecouri, la ce-n viaţă-am strâns.

Balast şi zgură pus-am an de an
Şi-am împletit în trupul meu sărman,
Himere, deznădejde, dor nătâng,
Ştiu că aceste astăzi se răsfrâng.

Dar orice-aş face, bine sau greşit,
Existaă Cineva în infinit,
Ce-mi este-alături, la bine, la greu
Şi îmi şopteşte: „Crede-n Dumnezeu!”

„Chiar de răspuns aştepţi la rugăciuni
Şi vrei să vezi mereu dovezi, minuni,
Toate-şi au vremea lor, nu e târziu,
Aşteaptă şi te roagă, căci Eu ştiu!

Ştiu când adormi şi când se ivesc zorii,
Ştiu când eşti vesel, când se-adună norii,
Eu ştiu, de-aceea-ţi spun, de eşti lovit,
Să îţi cufunzi privirea-n infinit.

Departe, dincolo de nori şi ceaţă,
Există pentru tine-o dimineaţă,
În care un Luceafăr străluceşte
Şi viaţa ta şi anii-i înmulţeşte.

Mai trebuie puţin ca să cioplesc,
Să modelez în tine ce-i firesc,
Să străluceasc-apoi în duh preasfânt,
Sfinţenia Mea, căci trupul, e pământ.

Ţărână din ţărână, poţi să spui,
Curând se va întoarce-n locul lui,
Doar duhul, dat cândva de Dumnezeu,
Se va-nălţa, căci ceru-i cortul său.

Aşteaptă şi te roagă, sunt cu tine,
Să nu te depărtezi nicicând de Mine,
Căci după vijelie şi furtună,
Întotdeauna vine-o zi mai bună,

Eu vin curând, aşteaptă cu răbdare,
Căci îţi trimit balsam de vindecare
Şi duhul tău şi trupul, azi mâhnit,
Doar prin credinţa-n Mine-i mântuit!”

Mă-ncred în Tine, Tată şi aştept,
Să vină clipa, să mă strângi la piept,
Demult uitat-ai Tu, ce-am fost cândva,
Îţi mulţumesc! Facă-se voia Ta!”

18/05/11, Barcelona- Lucica Boltasu