UN GÂND FRUMOS

Nepoatei mele Elisabeta

C-un dor senin
De soare plin
În astă zi ţi-aduc voios
Pe-o aripă de har divin
Un gând frumos.

Priveşte sus
Cu dor nespus
Un Astru sfânt,
Şi-ascultă-n freamătul de vânt
Cuvântul drag al lui Isus,
Balsam ceresc
Din infinit
Ca să-ţi aducă mângâieri
Şi bucurii
în care tu nici nu mai speri,
pe care azi nu le mai ştii...
Ascultă glasul sfânt, duios,
Cu pacea Domnului Cristos!

Pe căi de vis
De nedescris,
Către înaltul Paradis,
Te-nalţă lin
Prin ruga ta de-adânc suspin
Alături de-acest gând senin:
Rămâi,
Rămâi dar în Cristos!
Şi dăruie-I al tău prinos
Cu gândul tău cel mai frumos.

De ziua ta
Urarea mea
e-o floare albă ca de nea:
să-ţi fie cerul fără nori
iar visul tău plin de splendori.
Şi viaţa ta un turn înalt
Ca o coloană de bazalt.
Să fii în lume unduios,
Pe arşiţă, vânt răcoros.
Să fii un sol al lui Cristos
Şi peste tot
Un gând frumos.