DUMNEZEU VORBEŞTE

Psalmul 50

Dumnezeu, Domnul vorbeşte
şi pământu-ntreg îll cheamă.
Cine îi aude glasul
să-I răspundă fără teamă.

Din Sion ce poartă chipul
frumuseţilor divine
de acolo străluceşte
Domnul păcii care vine.

Dumnezeul nostru mare
strigă insistent, nu tace.
Focul sfânt îl însoţeşte
şi-n furtună Se întoarce.

Vocea Lui spre cer se-ndreaptă
însă cheamă şi pământul,
pe toţi cei ce încheiat-au
prin credinţă legământul:

- "Strângeţi-Mi azi credincioşii
care Mi-au jurat credinţă
bizuindu-se tot timpul
pe a Mea făgăduinţă,

care-au preţuit în totul
Jertfa unică de sânge
cea pe care Eu am dat-o
într-un Trup pe toţi a-i strânge!"

Şi atunci vesti-va cerul
veşnica neprihănire
dăruită tuturora
prin credinţă şi iubire.

Domnul zice: "O, ascultă,
tu poporul Meu iubit,
glasul ce te-nştiinţează
azi la timpul potrivit!

Eu nu pentru-a tale jertfe
te tot mustru şi te-aştept
ci-ţi cer lacrimi de căinţă
ca să afli drumul drept.

Toate fiarele pădurii,
tot ce mişcă pe pământ,
păsările care zboară,
toate ale Mele sunt.

Dacă Mi-ar fi foame Mie
n-aş putea Eu să mănânc
când Eu sunt din veşnicie
şi ştiu tot ce-i în Adânc ?!

Să mănânc Eu carnea, oare,
cea de tauri sau de ţapi ?!
Adu-Mi jertfa mulţumirii
dacă vrei prin ea să scapi.

Împlineşte-ţi juruinţa
ce-ai făcut-o-n faţa Mea.
Cheamă-Mă întotdeauna
nu doar în furtuna grea!

Nu-nşira legile Mele
dacă nu le împlineşti.
Nu vorbi de Legământul
plin de mari virtuţi cereşti

dacă tu urăşti mustrarea
din Cuvântul ce ţi-am dat,
şi-ţi uneşti cărarea vieţii
cu cel rău şi desfrânat.

Tu dai drumul gurii tale
şi spui multe viclenii,
clevetiri nimicitoare
de destine pe vecii.

Astfel fratele tău plânge
şi ţi-e mama în dureri
pentru vorba ne-nţeleaptă
spusă astăzi ca şi ieri.

Ai crezut că sunt ca tine:
n-am să ştiu ce-i rău sau bun.
Dar te voi mustra cu-asprime.
Totu-n faţă am să-ţi pun!"

*
Voi, care uitaţi pe Domnul,
fiţi atenţi cu harul Său!
Regretaţi-vă păcatul
şi lăsaţi-vă de rău.

Să nu vină sfâşierea
morţii negre peste voi
şi să staţi la judecata
cea din Ziua de apoi.

Clipele de mântuire
le-aţi lăsat şi, vai, s-au dus!
Nu veţi mai avea scăpare
în al vieţii trist apus.

Cel ce-aduce mulţumire
azi ca jertfă pe altar
şi veghează-ntotdeauna
să nu stingă sfântul jar

el va auzi chemarea
ca o trâmbiţă în drum:
- "Vino, fiule, acasă
să te odihneşti de-acum!"