DIN PLAIURI CARPATINE

Din spaţiul nostru carpatin
Vegheat de ochiul Tău ceresc,
Pe unde râul curge lin
Şi holdele se unduiesc,

Ţi-aduc prinosul meu Isus
Pentru noianul sfânt de har
Ce mântuirea ne-a adus
Prin Jertfa Ta de pe Calvar.

Din Făgăraş până-n Ceahlău,
Fă-Ţi drum prin inimi de granit
Schimbând oriunde gândul rău
În visul cel mai fericit.

Din Semenic până-n Bihor,
Aş vrea să stau în părtăşii
Cu fraţii mei de cânt şi dor
Ce-aşteaptă firul Apei vii.

Din Dobrogea până-n Banat,
Pe malul Dunării, aş vrea
Cuvântul Tău să-mi fie sfat
În orice zi din viaţa mea.

Din Bucovina în Ardeal
Cutreier munţii cei semeţi
S-ascult păstorul din caval
cu viersul vechilor profeţi.

Din Maramureş până-n Prut
Pe drumuri cu miros de fân,
Te rog să fii al nostru scut
Şi-ntregului popor român.

Iar de mai sunt pe-al nostru plai
Mulţi mărăcini şi arbori goi
Noi ştim că pietrele prind grai
Sub harul bucuriei noi.

O, vino-n mijloc de grădini
Tu, Grădinarule ceresc,
Şi scapă-ne pe toţi de spini
În spaţiul nostru românesc!

Stăpâne bun, îmi amintesc
Cum i-ai promis lui Avraam
Că binecuvântări ţâşnesc,
Din taina lui, spre orice neam.

Şi-acum, cu suflet de român,
La poala Ta, în lacrimi cad:
„O, ia-ne rând pe rând la sân
şi fă din noi ceresc răsad!”