SIMON DIN CIRENA
Nu poţi merge pân la capăt
Cu dorinţa de-a iubi,
Dacă nu-ţi duci crucea vieţii
Eul tău a-l răstigni.
Când nu ai nici o scăpare
Mulţi în faţă te-or huli.
Dar speranţa nu ţi-o pierde:
Doar iubind vei birui.
Fala lumii e-o capcană.
Răzbunarea-i boală grea.
Nu să judeci cu asprime
Este misiunea ta.
Lumea-ţi va lua doar haina
Şi toţi banii tăi puţini.
Vei simţi doar ţepii urii
Din cununile cu spini.
Cu Isus tu stând alături
Braţul tău s-a oţelit
Învăţând să duci povara
Celor ce s-au prăbuşit.
Nu mulţimea să te-oblige
Pe Isus a-L ajuta,
Ci doar Duhul slavei sfinte
El putere îţi va da.
Iar când ridica-vei crucea
Pentru Mielul cel sublim
Să-ţi primească rugăciunea
Aripă de heruvim.
În urechea ta batjocuri
Valuri multe s-or opri.
Nu uita în toate astea
Că Isus te va iubi.
Vor veni din nou bătrânii,
Fariseii cei moderni.
Un covor de explicaţii
Vor dori să le aşterni.
Dar răspunsul tău prin rugă
Şi prin lacrimi poţi să-l dai.
Şi astfel vei fi aproape
Mult mai mult de-al păcii rai.
Sfinţii toţi vor înţelege
Cum a pătimit Isus.
Dar a biruit prin Cruce
Şi vrăjmaşu-a fost răpus.
Simone de la Cirena,
Drumul tău nu-i prea uşor
Dar străbate veşnicia
În cel mai de taină zbor.
Vestea ta s-a dus prin vreme
Prin toţi îngerii cei sfinţi.
Crezul tău înseamnă fapte,
Nu doar lacrime fierbinţi.
Gloata cea înfuriată
E şi azi doar spectator.
Ea doreşte „circ şi pâine”
Nu pe Sfântul Salvator.
Omenirea noastră calcă
Stropi de sânge prea curat,
Când Isus rabdă pe Cruce,
Mielul cel nevinovat.
Simone, azi ce poţi face
Pentru cei ce-n lume cad,
Însă nu pe calea-ngustă
Ci pe drumul către Iad ?!
Ei sunt azi pe calea largă
Fără cruce, fără spini.
Dar finalul alergării
Va fi plin de mărăcini.
De pe căile plăcerii
Cât de bine-ar fi să-i chemi
La Isus, pe calea Crucii,
În aceste triste vremi.
E mai bine să-ţi duci crucea
Şi să plângi cu-al tău Isus
Decât să ajungi în chinul
Ce nu are-n veac apus!