CA TINE

Smerindu-mă la fel ca Tine,
Învaţă-mă să Te urmez
Spre-aceleaşi zări de pace pline
La care vrei, Isus, ştiu bine,
Prin harul Tău să ancorez.

Nu umilinţa de faţadă
Să fie-a vieţii mele stea,
Ci omul vechi mereu să cadă
Ca frunza galbenă în stradă
Îndeplinind porunca Ta.

Să-mi fie sfetnici modestia
Dar şi blândeţea Ta, Isus.
Să am prin ele bucuria
De-a-Ţi căuta Împărăţia
De orice-n lume mai presus.

Să port în trup semneleTale
Ca predici vii prin tot ce sunt.
De-aş fi pe munte sau pe vale
Să nu aleg culcuşul moale
Ci piatra sfântului Cuvânt.

Isuse, n-am multă putere
Dar când sunt slab Tu mă-ntăreşti.
Şi chiar de-aş bea oţet şi fiere
Tu-mi dai eterna mângâiere
Ca să-mi arăţi cât mă iubeşti.

Rămâi, rămâi Te rog cu mine
Când vin ispite fel de fel.
Să mă încred mereu în Tine
Şi-aici şi-n viaţa care vine
Cu veşnicul Emanuel.
*
Chiar dacă noaptea se lungeşte
Şi văd fecioare aţipind
Isus cel drag în veci trăieşte.
Tu suflete te pregăteşte
Pe norul sfânt să-L vezi venind.