CLIPA
Ce vei spune, om pribeag,
Când din astă tristă lume
Ai să pleci pe-un alt meleag
Ca un râu vuind în spume ?
Apa lui o vezi cum trece,
Pietrele mereu rămân.
Nu poţi fi la toate rece
Chiar de-ajungi modest bătrân.
Fă-ţi tot timpul socoteala
Vieţii tale de soldat
Până vei sfârşi beteala
Ce din ceruri ţi s-a dat.
Cine îşi cunoaşte ora
Când cu-al morţii sale tren
Va zbura spre aurora
Fericitului Eden ?!
Dacă-n lume nu se poate
Clipa morţii să ţi-o ştii,
Eşti tu gata soră, frate,
Pentru cer şi veşnicii ?
Iată, Domnul Se întoarce.
Tot pământu-L va vedea.
Îl aştepţi cu dor şi-n pace
Luminând prin viaţa ta ?...
Eşti tu mărturie bună
Printr-un cuget pur şi treaz,
Să fii tare în furtună
Şi statornic în necaz ?
Domnu-n drumul tău Se-arată
Să te-ajute-n orice greu..
Ai tu inima curată
Ca să-L vezi pe Dumnezeu ?