LOVITURA

Psalmul 55.12 - 22

Nu vrăjmaşul îmi aruncă
vorbele de grea ocară,
ci tu frate-al meu de muncă
şi de dulce primăvară.

Eu te socoteam, ştii bine,
cel mai bun frate de cruce,
un prieten ca şi mine
pentru omul din răscruce.

Ce frumoasă părtăşie
aveam zilnic împreună
şi în clipe de urgie
şi în ziua cea mai bună.

Cum păşeam noi către Casa
Domnului în sărbătoare!
Şi-mpreună luam masa
într-un spirit de cântare.

Dar acum prietenia
zace-n tristă prăbuşire.
S-a dus toată bucuria
cea din gând şi din privire.

Seara-n zori şi la amiază
mă rog ca-n atâtea rânduri.
Sufletu-mi rănit oftează.
Mă smeresc şi cad pe gânduri.

Mulţi s-au ridicat din umbră
împotriva mea cu ură
ca să-mi facă viaţa sumbră
întrecând orice măsură.

Domnu-mi va aduce pace,
pacea blândă şi senină.
Voi zdrobi gândul rapace
prin a dragostei lumină.

În curând Isus, Păstorul,
plin de pace şi iubire,
mă va duce sus pe norul
pentru marea întâlnire.

După noaptea vieţii mele
ce părea fără hotare
voi primi mai sus de stele
o eternă sărbătoare.