PROMISIUNEA
A-ncetat de mult furtuna
Şi potopul s-a sfârşit.
Iată soarele şi luna
Sus pe ceruri s-au ivit.
Dar pe bolta zâmbitoare
Cine-a pus un curcubeu
Ca un semn de împăcare ?
Unul singur: Dumnezeu!
Prin culorile Luminii
Ce prin veacuri nu s-au şters
Tu-ai dat farmec nou grădinii
Din întregul Univers
Toată lumea pământească
Văzând curcubeul Tău
De potop să-şi amintească
Depărtându-se de rău.
Doamne Sfânt, promisiunea
Vrem şi azi a-Ţi aminti:
Că de-acum Creaţiunea
Alt potop nu va-ntâlni!
Te rugăm să-mprăştii norii
Pentru-al Tău popor ales
Ca să vină lucrătorii
Ca şi Pavel în Efes.
Dă-ne Duhul Cincizecimii
- după cum făgăduieşti -
Să vestim astăzi mulţimii
Jertfa dragostei cereşti.
Zboare imnul adorării
Către Cerul minunat
Din mijlocul Adunării
Ce prin rugă Te-a chemat.
Du-ne Doamne cu braţ tare
În Noul Ierusalim!
Îmbrăcaţi în strai de soare
Ţie veşnic să-Ţi slujim.