VÂNTUL

Călătorind prin lumea largă
Un vânt de seară suspina
Că s-a căznit şi-a vrut să spargă
Un nor ce ploaie nu dădea.

Iar jos, în vale, holda plină
De grâu ardea, ardea mereu,
După un strop de ploaie lină
Ce-aduce-un Rai din Dumnezeu.
*
De câte ori, Duhule Sfinte,
Nu plângi în taină pentru noi
Că nici o lacrimă fierbinte
Nu dăm în lumea de nevoi!

Şi-apoi pretindem că ne doare,
Că suferim cu cei de jos,
Dar îi lăsăm către pierzare
Departe de Isus Cristos.

Vedem în cale suferinţa
Dar vai, nu coborâm nicicum
Ca să-i împărtăşim credinţa
Ce ştie-al vindecării drum.

Ne doare, spunem, orice rană
A celui care zace frânt
Dar nu-i dăm haine, nu-i dăm hrană,
Şi nici lumină din Cuvânt.
*
Cum Tu ne dai mereu putere
Să ducem crucea ca Isus,
Ne fă spre alţii mângâiere
C-o lacrimă de dor nespus.

Şi inima ce-n piept mai bate
S-o faci prin Duhul Tău balsam
Precum, în rugi, cu mâini curate
Striga spre ceruri Avraam.

Un ceas mai este de-agonie,
De lacrimi pentru cei ce pier.
Şi-apoi întreaga veşnicie
Vom fi cu toţi la Tine-n Cer.