FLOAREA DE COLŢ

Minunatule tezaur
Care creşti pe înălţimi,
Dumnezeu, eternul Faur
Te-a-nfrăţit cu heruvimi!

Valea neagră şi adâncă
Nu te-a ispitit nicicând.
Locul tău e sus pe stâncă
Psalmodiind duios şi blând.

Prin Isus Mijlocitorul,
Stânca Vieţii cea din Rai,
Tu ne porţi spre Tatăl dorul
De pe-al lumii noastre plai.

Multe flori sunt azi pe lume,
Flori purtând parfum nespus
Cu chip dulce şi renume,
Dar ca tine multe nu-s.

Tu respiri ozon, tăria,
Şi te lupţi cu mari furtuni
Să dai lumii bucuria
Din corola de minuni.

Norii cern pe tine stropii
De iubire şi de dor.
Tu de vulturi te apropii
Şi de-al stelelor decor.

Tu vesteşti şi astăzi lumii
Bucuria de pe stânci
Ce sfidează stropul spumii
Sclipitor în văi adânci.

Doamne, o astfel de floare
Mă ajută ca să cresc
Chiar pe Stânca ce nu moare
Din Oraşul cel ceresc!