PORUMBEL CERESC

Psalmul 68:13

O, Porumbel din veşnicie,
Ce gânduri bune ne vesteşti
Prin mângâieri din slăvi cereşti,
În lumea tristă şi pustie ?!...

Noi Te primim la noi în casă
Şi Te-am ruga să nu mai pleci.
Rămâi, rămâi de-acum pe veci
Şi fă-ne viaţa mai frumoasă!

Fă-Ţi azi din noi o locuinţă.
Un Templu sfânt să-Ţi fim mereu
Cinstind pe Domnul Dumnezeu
Prin fapte bune de credinţă.

Isus, iubitul nostru Mire
Cu care-n har ne-ai logodit
Ni-i Scutul cel nepreţuit
De pace şi neprihănire.

O, Duhule, spre marea Nuntă
Ne pregăteşte şi pe noi
Căci viaţa noastră-n vremi de-apoi
Necazuri, chin, dureri înfruntă.

Cu ascultare necurmată
De Tatăl, cum Isus făcu,
Păcatului să-i spunem „Nu!”
Prin dragostea adevărată.

Ne-ajută Tu, la închinare,
Să ancorăm chiar în Isus,
Prin dragostea ce ne-a condus
Pe-a vieţii-nvolburată mare.

Ne spune cum Isus e-n slavă
Într-un veşmânt de raze nins,
Cum ruga Lui e-un dor aprins
De-a reveni fără zăbavă.

Când multe gânduri ne frământă,
Ridică-ne din slăbiciuni.
Să stăm mai mult în rugăciuni
Bazaţi pe-a Ta credinţă sfântă.

Să învăţăm, pe-a vieţii cale,
Cum şi creştinul cel mai slab
Îl poate-ntoarce pe Ahab
Din calea rătăcirii sale.

După modelul de jertfire
Ce ne-a fost dat să-l folosim
Ajută-ne ca să-i iubim
Pe oameni cu a Ta iubire.

Tu, flacără mistuitoare
De sacrificii pe Carmel,
Aprinde-n noi cerescul zel
Pentru a Domnului lucrare,

Ca să cunoască lumea-ntreagă
Pe Domnul cel adevărat,
Ce dintre morţi a înviat
Şi-n ceruri pentru-ai Săi Se roagă.

Puterea Ta să biruiască
Orice terestre-mpotriviri
Şi ale iadului oştiri
Cu toată slava cea lumească.

Să creadă-n Domnul Sfânt oricine,
Tu seamănă al păcii har
Ce curge veşnic din Calvar
Cu viaţa veacului ce vine.

Şi ochii multora să vadă
Cum traiul nostru pe pământ
Reflectă-n fapte şi cuvânt
A dragostei din cer dovadă.

Uleiul Tău pe mulţi să ungă
Şi să dea har celor smeriţi.
Iar când suntem batjocoriţi
Ne dă răbdare îndelungă.

Când mii de lacrimi curg fierbinte
Şi ceru-ntreg e plin de nori,
Adu-ne fericiţii zori
Ai mântuirii Tale sfinte.

Alină dorul care plânge,
Ridică Tu pe cel căzut
Şi fă minuni ca şi-n trecut
Cu cel ce pentru Cer se frânge!

O, Porumbel din veşnicie,
Mai vino azi în tainic zbor:
Din lutul surd şi trecător
Să ne-nălţăm cu bucurie

Cu negrăită fericire,
Spre Mirele cel minunat
Ce viaţa pentru noi Şi-a dat
Murind pe cruce din iubire!

Străbate zările albastre
Şi-nvaţă-ne cum să zburăm:
Spre cer cu drag să decolăm
Pe-aripa rugăciunii noastre.

Te mai rugăm, Duhule Sfinte,
Privind cu dor spre veşnicii
Dorinţele să ni le scrii
Păstrând aducerile-aminte

Pentru Isus, prin lungi suspine,
În Noul Său Ierusalim.
Dar spune-I azi cât Îl iubim
Şi-L aşteptăm din nou când vine!