PREDICATORUL

Isus vorbeşte de pe-un munte
Cu graiul Său de haruri plin.
Şi cine poate să-L înfrunte
Din cei ce-n lumea noastră vin ?!...

Se simte-n glasul Lui puterea
Ce vindecă orice bolnav
Căci El aduce mângâierea
Dar şi accentul cel mai grav.

El nu-i din lumea cea profană,
Nu e un simplu-nvăţător,
Ci-i Adevărul în persoană,
Cel ce dă viaţă tuturor.

Isus vorbeşte plin de pace,
De la-nălţime, lumii-ntregi.
Dar vei putea tu, om rapace,
Cu mintea ta să-L înţelegi ?

Da, El ne spune că iubirea
În biruinţă L-a condus
Lăsând în cer Nemărginirea
Să fie Miel pe cruce pus.

De vreţi să semănaţi cu Tatăl,
Desăvârşiţi în caracter,
Făgaşul vieţii sfinte, iată-l:
Smeriţi-vă ca sfântul Miel!

Iubiţi-vă chiar şi duşmanii
Nu prin cuvinte, ci prin trai.
Şi-atunci se vor schimba tiranii
Acestei lumi în flori de Rai.

Isus vorbeşte mai departe...
Nu vrei tu frate să-L asculţi
Chemând spre viaţa fără moarte
Vecini şi semeni tot mai mulţi ?!...

Chiar dacă vii din lumea cultă
Privind la alţii cam de sus,
Opreşte-te acum şi-ascultă
Ce-ţi spune glasul lui Isus!

Prin El tu poţi primi iertarea
De te încrezi în Jertfa Lui.
Şi-astfel Îi vei urma cărarea
Cum nici o cale–n lume nu-i.

Nu vrei să te opreşti în cale
Şi să asculţi acest Cuvânt
Şi tu ce-ai strâns atâta jale
Pe nişte margini de mormânt ?

Nu vrei tu să primeşti Cuvântul,
Al vieţii fără de hotar,
Chiar tu ce-ai colindat pământul
Dar n-ai găsit un strop de har ?

Nu vrei să-ncepi o nouă viaţă
Tu, cel ce-n patimi zaci şi-acum ?
Isus te cheamă şi te-nvaţă
Că nu-i spre ceruri un alt drum.

Tu, cel ce cauţi printre stele
Sau printre-atomi un nou mister,
N-auzi cumva de printre ele
Un glas ce vine chiar din Cer ?

Deschide-ţi inima din tine
Şi-ascultă glasul lui Isus
Ce-aduce zările senine
Cu toată dragostea de Sus!