RUGĂCIUNEA DIN VIS

De ce întârzii, Doamne Sfinte,
Mai mult ca Moise pe Sinai
Când vezi că lumea-ntreagă zace
Sub lespezi grele-n chin şi vai ?

Nu-i nici un rai acolo unde
Nu se aude-al Tău Cuvânt
Şi dragostea nu luminează
Cu raza Duhului cel Sfânt.

Dărâmă ziduri vinovate
Pe care lumea le-a-nălţat
Ca să se-ascundă după ele
De Mielul cel crucificat.

Alungă beznele haine.
Mai strigă iar din înălţimi:
„Să fie zi! Lumină fie...
Şi cântece de serafimi!”

Păcatul vechi al firii noastre
Ne dă târcoale prin mulţi soli.
Dar vino Duhule din slavă,
Pe mulţi din patimi Tu să-i scoli.

Fă să dispară mărăcinii
Şi toţi smochinii fără rod
Iar grindina să nu mai cadă
Lovind ca ura lui Irod.

Să curgă laptele şi mierea
Pe orice deal cândva uscat.
Pustiul iarăşi să rodească
Pentru al păcii Împărat.

Prietenia să-nflorească
La fel ca macii-n lan de grâu.
Iar bucuria Învierii
Să se reverse fără frâu.

Trezeşte-Ţi, Doamne, azi puterea
Ca-n vremea primilor martiri!
Cuvântul Tău să schimbe faţa
Acestei triste omeniri.

Dar pentru-aceasta ne ajută
Pe noi, copiii Tăi iubiţi,
Să stăm mai mult în rugăciune
Şi-n jurul Tău să fim uniţi.

Unite-n post şi în lucrare,
Purtând miresmele-Ţi de har,
Să ardă mii şi mii de inimi
Ca nişte jertfe pe altar.

Întoarce-ne pe toţi, Isuse,
La dragostea de la-nceput
Prin mărturia vieţii noastre
Să-Ţi afle mulţi eternul scut.