NEBO

Moise s-a suit pe Nebo
Din câmpia Moabului
Să asculte în tăcere
Glasul sfânt al Domnului.

„Iată, Moise, i-a zis Domnul
Prin Cuvântu-I de balsam,
Ţara ce o sau Seminţei
Credinciosului Avraam!

S-o priveşti pe îndelete
Să cunoşti puterea Mea
Şi credincioşia-Mi mare.
Dar tu n-ai să intri-n ea!”

Moise-a tot privit în taină
Canaanul mult dorit.
Şi acolo sus pe munte
Într-o zi a şi murit.

Domnul l-a-ngropat în vale
Vis-a-vis de Bet-Peor
Fără să mai ţină seamă
De al vieţii sale dor.

Printr-o singură greşeală
Domnul nu i-a mai permis
Cu poporul său să intre
În pământul cel promis.

*
Voi, ce toleraţi păcatul,
Fie el chiar cât de mic,
Nu uitaţi: acesta este
Al credinţei inamic!

O greşeală se plăteşte-
Blândul Moise ni-i model.
Staţi, prieteni, în veghere
Pentru-al mântuirii ţel!

De-aţi comis păcat, greşeală,
Noi avem un Salvator
Ce cu sânge sfânt ne spală.
Deci, veniţi la El cu dor

Şi mărturisiţi păcatul,
Vina voastră cât de grea
Căci El, pentru vina noastră
Sus pe Golgota murea!