DUREREA

Iov 6:2-3

Eu sunt solia întristării
A celor care vin din tină
Şi-s prinşi de valul remuşcării
În viaţa lor de vaiuri plină.

Eu sunt o navă sfărâmată
Pe-oceanul clocotind în spume
Şi o săgeată-nveninată
Ce zboară prin întreaga lume.

Eu sunt un fluviu fără punte,
Cu apă rece, fără viaţă.
Şi deseori stârnesc pe munte
Furtuni ce inima o-ngheaţă.

Chiar cel ce faţa mi-o ascunde
Mă va cunoaşte din privire.
Eu prin păcat ajung oriunde
În vieţile de răzvrătire.

*

Dar dacă suferi împreună
Cu Domnul sfânt – Omul durerii
El îţi va da din cer cunună
Şi răsplătirea mângâierii.