CRINII GOLGOTEI

Psalmul 69.6 - 31

Să nu rămână de ruşine
cei ce se-ncred numai în Tine!
Cei ce Te caută în viaţă
să-Ţi afle dulcea Ta povaţă.

Eu pentru Tine port ocara
ce-mi face şi mai grea povara.
Sunt un străin la mine-n casă.
De mine nimănui nu-i pasă.

Sunt plin de zel pentru-al Tău Templu.
Şi stau în rugă să-Ţi contemplu
divinul plan de mântuire
bazat pe cruce şi iubire.

Postesc şi plâng şi-nfrunt dispreţul.
Şi-ocara lor îmi este preţul
la rugăciunea umilită
nălţată-n vremea potrivită.

În bunătatea Ta cea mare
răspunde-mi, Doamne, dă-mi scăpare!
Privirea-ntoarceţi-o, blajină,
din suflet rana mi-o alină.

Eu sunt în necaz, Tu vezi bine.
Credinţa mi-o pun doar în Tine.
De suflet fii, Doamne, aproape!
Vrăjmaşii-s talazuri de ape.

Deşi mi-i hrană suferinţa
Te-ador şi-Ţi preamăresc Fiinţa.
Mai mult ca un viţel pe-altare
este smerita ascultare

de glasul Tău etern Stăpâne,
de-al Tău Cuvânt care rămâne.
Fii binecuvântat în toate
pentru iubire şi dreptate!