PREZENT ŞI TRECUT

Psalmul 74

Unde ne-a adus păcatul
nostru cel atât de greu ?!...
În abisul făr'delegii,
departe de Dumnezeu.

El ne-a pustiit poporul.
Ne-a făcut oraşul zob.
Templul zace în ruine.
Şi Israel este rob.

Ca toporu-ntr-o pădure
vrăjmaşii s-au năpustit.
Cu securi şi cu ciocane
au prădat şi-au jefuit.

Ei ziceau în ceas de taină:
"Hai pe toţi să-i prăpădim!"
Au ars zecile de-altare
şi Locaşul Tău sublim.

Frânte-s ale noastre semne.
Nu mai e nici un prooroc;
Până când Stăpâne, Doamne,
nu răspunzi şi stai pe loc ?!

Cât va mai huli vrăjmaşul
Numele Tău minunat ?
Totuşi Tu din veşnicie
eşti al nostru Împărat.

Tu ne-ai dat în ţara noastră
mari izbânzi spre-un veşnic ţel.
Tu ai despărţit chiar marea
pentru vechiul Israel.

Ai zdrobit Leviatanul
şi balaurii din mări.
Ai făcut ca să ţâşnească
ape-n cele patru zări.

Ai făcut ziua şi noaptea.
Ai pus soarele pe cer.
Tu ai dat căldura verii
cât şi iernile cu ger.

Aminteşte-Ţi că vrăjmaşul
nostru este-atât de rău.
Un neam fără-nţelepciune
strică azi Numele Tău.

Nu lăsa s-ajungă pradă
ciocârlia din câmpii
fiarelor de prin bârloguri
gata doar de tâlhării.

Cel ce zace-n apăsare,
cei ce caută alin
şi săracul să Te laude
printr-un imn de haruri plin.

Scoală-Te Tu, Doamne sfinte,
şi aprinde-al nostru dor
după ziua întâlnirii
când Te vom vedea pe nor!

Nu uita zarva ce creşte
împotriva Ta mereu.
Vino ca să vadă lumea
că există Dumnezeu!