PE OGOR

M-am dus de dimineaţă pe ogor.
În câmp, răcoarea m-a prins ca un fior.
Şi soarele, bătrânul glob de foc,
urcă pe boltă în acelaşi loc.

Un vânt plutea-n văzduhul liniştit.
Zbura o ciocârlie c-un tainic ciripit.
Şi-o seceră din traistă, eu mi-am scos,
plecat spre grâul de-aur unduios.

Zâmbeau spre raze snopii ce-au fost strânşi
cu mâinile şi ochii mei cei plânşi.
O cupă de-apă rece m-a trezit
şi-n depărtări eu lanul l-am privit.

Şi-am zis în rugi: Ce lucrători puţini!
Pe-ogoru-acesta sunt mulţimi de spini.
Ce pot să fac cu singurul meu dor,
în arşiţă, pe-acest întins ogor ?!

În frământare, pe aripi de vânt,
am auzit din slavă un cuvânt:
"Lucraţi prin har, îmi spuse Duhu-n gând,
Isus Păstorul vine în curând! "

Ferice lucrătorul ostenit,
ce-n arşiţele zilei n-a cârtit.
Când snopi de aur strâns-a spic cu spic
el celui rău nu i-a mai dat nimic.

Treziţi-vă voi harfe din câmpii
să-L laudaţi pe Domnu-n bucurii!
Lucrând cu spor prin rugi şi cânt
se strâng toţi snopii de pe-ntreg pământ.