PROFESIUNEA CRUCII

Crucea ta este-o comoară
Cum în lume alta nu-i.
Când o duci, e grea şi-amară.
Dar de-o tai, rămâi afară
Cu vrăjmaşii Domnului.

Ca pustiul cel din Numeri
Viaţa ta e-un zbucium plin.
Dar povara de pe umeri
Ea te-nvaţă cum să numeri
Clipele de har divin.

Zâmbetul de fericire
Îl primeşti când poţi răbda.
Totdeauna prin iubire
Duci război cu vechea fire
Ce mereu va protesta.

Tinereţea-i vorbă goală
De-o trăieşti fără Cristos.
Vino, azi poţi da năvală
Ca să intri-n a Lui şcoală
Crucea ta s-o porţi frumos!

Crucea, deci, e-o luptă bună.
Fii al Domnului ostaş
Cu toţi sfinţii împreună!
Fără cruce n-ai cunună
Nici în ceruri sfânt sălaş.

Tu cândva erai o zdreanţă
Aruncată în noroi.
Dar azi ştii cu siguraţă
Că doar crucea-ţi dă speranţă
Pentru rodul vieţii noi.

De-ar sufla vânturi haine
Peste viaţa ce-o trăieşti,
Domnul Sfânt a pus în tine
Dragi comori din slăvi divine
Să-L urmezi aşa cum eşti.

De-ai căzut El te ridică.
Cel ce-a plâns în Ghetsimani
Prin credinţa ta cea mică,
Îţi dă har să nu ai frică
Nici de cei mai răi duşmani.

Iată glasul care-ţi spune:
„Fiul Meu, Eu vin curând!
Nimeni nu te va răpune
De porţi crucea-n rugăciune
Ca un miel smerit şi blând.”