O, CRINULE!...
De ce nu crezi că Domnul vine,
El, Mielul sfânt şi plin de har,
Să-ţi dea răsplată, să te-aline
Cu toate rănile divine
Ce le-a răbdat sus pe Calvar ?
De-ai suferit pentru credinţă
Tu, crin ce lupţi cu spinii goi,
De ce nu crezi în biruinţă
Şi-n marea Lui făgăduinţă
Ce te ridică din nevoi ?
De ce nu crezi că Domnul poate
Prin tine, crin imaculat,
S-alunge umbrele ciudate
De peste ape-nmiresmate
Ce curg în locul cel uscat ?
Tu cu parfumul cel de rugă
Înviorezi prin albul sfânt,
Şi vânturi reci le pui pe fugă
Când vor grădina s-o distrugă
Cu crinii toţi de pe pământ!
La marea Zi a întâlnirii
Atâtor flori ce înforesc,
Cristos în stratul mântuirii
Te va sădi, crin al iubirii,
De dragul Tatălui ceresc!