EKKLESIA

Noi ne suntem mădulare
Unii altora-n Cristos.
Şi-L urmăm cu devotare
Aducându-I viu prinos.

Toţi uniţi în orice vreme
Şi cu alte Adunări
Înfruntăm chiar şi blesteme
Cu dulci binecuvântări.

Cel ce ne-a chemat pe nume
Onorându-ne prin har
Ne-a trimis din nou în lume
Cu al Duhului Sfânt jar.

Duhul Sfânt mereu ne-nvaţă
Cum pe Domnul să-L slujim
Alergând de dimineaţă
Binele să-nfăptuim.

El ne dă har în slujire
Şi acelaşi simţământ
Pentru alţii, în iubire,
Către scopul cel mai sfânt:

Creştere şi unitate,
Părtăşie în Cuvânt
Şi dorinţa de dreptate,
Cum e-n Cer şi pe pământ.

Acceptându-ne mustrarea
De la alţii când greşim
Noi vom regăsi cărarea
Noului Ierusalim.

Mai avem multe defecte
Însă creştem în Isus
Către culmile perfecte
Ale dragostei de Sus.

Sfatul bun pe calea vieţii
Ce ni-i dat de credincioşi
E ca roua dimineţii
Pentru anii secetoşi.

Când avem şi sarcini grele
De purtat în drum spre Rai
Noi venim în rugi cu ele
La Iehova Adonai.

El prin fraţi cu voie bună
Ne ajută să lucrăm
Sarcinile împreună
Pentru Domnul să purtăm.

Traiul nostru prin credinţă
Domnului spre-a-I fi plăcut
Cere şi îngăduinţă
Pentru fiul cel pierdut.

Cel întors de-o zi sau două
Crede-n Mielul cel divin.
Însă-n El viaţa cea nouă
Nu a biruit deplin.

Dragoste şi gingăşie
Cu-nţelepte-ncurajări
Tuturor viaţa ne fie
Pe-ale cerului cărări.

Cum Mesia-n trup de tină
Tatălui I-a fost supus,
Fraţilor, să fim lumină
Prin Lumina lui Isus!

Şi, supuşi unii altora,
Pentru Domnul să trăim
Ca să prindem aurora
Noului Ierusalim!