OGLINDA ŞI LUMINA

Nu privi într-o oglindă
Dacă n-ai în ochi lumină.
N-are cine să-ţi aprindă
Chipul tău cioplit în tină.

Dacă n-ai mereu în tine
Raza dulce şi suavă,
În zadar te-avânţi, creştine,
Spre-a Împărăţiei slavă.

Ea, oglinda, nu te minte,
Chipul limpede ţi-arată.
Dar nu-ţi dă şi aripi sfinte
Ca să zbori spre Cer deodată.

Poţi să ai oglinda Legii
Dar de eşti lipsit de Duhul
Vei comite sacrilegii
Singur să străbaţi văzduhul.

Ca şi raza cea de lună
Într-o noapte, pe cărare,
Şi oglinda-n beznă-i bună
Dacă ai şi-o lumânare.

Mulţi îşi tot priviră faţa
În oglinda Legii sfinte
Însă i-au uitat povaţa
Şi trăiesc ca mai-nainte.

Doar lumina te ajută
Ca să vezi cum sus pe cruce
Ispăşirea ta-i făcută
De Isus ce-n Rai te duce.

*
Să-mplinim cereasca vrere
A Părintelui luminii
Suferind orice durere
Ce ne-o vor aduce spinii.

Şi prin vorbe înţelepte
Şi prin fapte de iubire
Vom croi modele drepte
Pentru-ntreaga omenire.

Haideţi fraţi, nu staţi pe gânduri,
Ci veniţi cu dor fierbinte
Să intraţi cu noi în rânduri
Pentru marşul vieţii sfinte!