LA ÎNĂLŢIME

Să fii mereu la înălţime
Nu-i o poruncă de temut
Când Domnul bun din slăvi sublime
Îţi este pavăză şi scut.

Când stai cu El pe-un vârf de munte
Ca să respiri ozonul sfânt
Tu uiţi de grijile mărunte
Pătruns de-al Dragostei cuvânt.

Rămâi cu Moise şi Ilie
Vorbind cu Domnul pe Tabor!...
Prin norul sfânt de apă vie
Tu te înalţi pe-aripi de dor:

„O, Domnul meu, cât e de bine
Cu Tine-aici, în Duh, să fim!”
Şi-atunci din zările senine
Pe Tatăl sfânt Îl auzim:

„Să daţi dovadă de-ascultare!
Acesta este Fiul Meu!”
Şi oaspeţii în strai de soare
S-or duce iar la Dumnezeu.

Numai Isus să mai rămână
Cu noi pe-acelaşi munte sus
Şi harul Lui să curgă până
Vom fi asemeni lui Isus!