SINAIUL ŞI FERICIRILE

Pe-un munte-ai dat Tu Legea veche,
Cu tunete în loc de grai.
Dar mulţi evrei n-aveau ureche
S-asculte-n Muntele Sinai
Preceptele desăvârşirii
Ce Te împodobesc deplin
Şi armonia mântuirii
Cu numele de „Da şi-Amin”.

Înspăimântându-l deci decorul
Apocaliptic de atunci
Ceru astfel întreg poporul
Să dai eternele porunci
Prin Moise ce primea cuvântul
Şi-l transmitea cu-acelaşi dor.
Iar Tu Iehova Cel Preasfântul
Ai împlinit dorinţa lor.

*
Dar după veacurile toate
Te-ai arătat cu-acelaşi gând
Şi-ai vrut ca toţi să Te asculte
Şi-apoi să stea cu Tine-n rând.
Tu să le-aşezi în inimi viersul
Cu-al dragostei de sus poem
Ce-mpodobit-a Universul
Când Te-ai născut în Betleem.

Te-ai înălţat din nou pe-un munte.
Acum purtai un chip de Om,
Vrând către noi să faci o punte
Mai mult ca-n Deuteronom.
Prin dulci cuvinte de iubire,
De har, de-alin pentru dureri,
Tu-aşezi în inimi fericire
Cu tot atâtea mângâieri.

**
Veniţi voi, toţi, din lumea largă
La Domnul care vrea oricui
Păcatele să i le şteargă
Prin Jertfa şi prin harul Lui.
Să vă îmbrace-n alte haine
Şi să vă dea alt caracter.

Şi gânduri noi să vă destaine
Să fiţi mai pregătiţi de Cer.

Şi să cunoaşteţi fericirea
Şi altora s-o daţi mereu,
Oricând vă va purta iubirea
De oameni şi de Dumnezeu
Spre culmi de rugă neatinse
Dar şi de trai desăvârşit,
Spre zări ce nu pot fi cuprinse
Căci se ascund în Infinit.

Veniţi, veniţi, urcaţi pe munte
Ca să primiţi noi bucurii!
Veniţi voi, tâmplele cărunte,
Şi voi, nevinovaţi copii!
Veniţi cât Duhul Se oferă
Să vă înalţe tot mai sus,
Mai sus de nori, de atmosferă,
Spre Dumnezeu şi spre Isus!