CURIERUL

O veste cât ar fi de bună
Sau, dimpotrivă, rea de-ar fi,
E ca şi nota fără strună
De n-are cine-o răspândi.

Primejdii vin fără de veste:
O lume-ntreagă-i sub păcat.
Dar Cel ce-n veci de veci trăieşte
Prin solii Săi veşti noi ne-a dat.

Aşa în lumea trecătoare
A fost şi Noe-n vremea lui
Ce printr-o arcă de salvare
Vestea pedeapsa Domnului.

„Potopul e atât de-aproape!”,
Striga bătrânul mustrător.
Mulţi au pierit luaţi de ape,
De valul necredinţei lor.

S-au dus la Lot cel din Sodoma
Din cer doi îngeri minunaţi.
Avraam prin rugi nălţa aroma
Spre Dumnezeu pentru-ai Săi fraţi.

Împins de-o nevăzută mână
Sfârşitul Iona îl vestea.
Ninive-n post şi în ţărână
Din Cer iertarea o primea.

Profeţi zeloşi ca Ieremia,
Sau ca Isaia, Ezechiel,
Vesteau în Israel urgia
Trimisă chiar de sfântul Miel.

Cei ce-au crezut avertismentul
S-au pocăit şi s-au salvat.
Vecia lor a fost momentul
Când lui Iehova s-au predat.

Trăim din lume veşnicia
Primind pe-al Jertfei curier,
Sau vom primi, în schimb, urgia
Când vom fi revoltaţi pe cer.

De L-am respins, prin necredinţă,
Pe singurul Mântuitor
Nu va mai fi nici-o fiinţă
Ca să ne vină-n ajutor.

De ce te scalzi în nepăsare
Sfidând Cuvântul auzit
Şi prin nădejdi înşelătoare
De Dumnezeu te-ai rătăcit ?

Azi Duhul Sfânt îţi dă de veste
Mai mult ca Iosua-n pustiu:
Cuvântul scris nu-i o poveste,
Ci e un martor sfânt şi viu!

De-l crezi şi îl primeşti în viaţă
Vei fi de Domnul mântuit
Ca fericita dimineaţă
Când soarele a răsărit.