Nu eşti creat la întâmplare
Eşti unicat, unic sub Soare.
Şi porţi în tine-acel ceva,
Ce nimeni nu-l poate avea…

Cine oare, oare cine
Zâmbeşte la fel ca tine?
Aşa bun sau aşa rău,
N-are nimeni felul tău…

Eşti om de ne-nlocuit,
Cu măiestrie făurit.
Eşti ţesut de mâna Lui,
Eşti iubitul Tatălui…

Doar tu să nu te mai minţi,
Scoate şoaptele din minţi
Care-ţi spun că n-ai valoare!
Nu le mai da ascultare!

Nu te mai lăsa târât,
De-orice gânduri doborât…
Oare ştii tu preţul pus,
Ce valoare ai de sus?

Dac-ai şti ce porţi creştine,
Ce valori ai tu în tine,
Dac-ai şti măcar o clipa,
Nu le-ai mai da la risipă…

Ci din plin le-ai înmulţi
Pentru Cer le-ai investi
Nu le-ai ţine pentru tine
Ai lucra cât poţi de bine…

Lucrează şi nu uita:
E valoare-n viaţa ta!
Nu te mai lăsa minţit,
Chiar de El eşti întocmit!