Să -ţi încărunţească anii
dar să crezi că sunt castanii,
dar îţi plece din cei dragi,
dar să crezi că-i basm cu magi,
să îţi cânte-însingurarea
dar să vezi privighetoara
şi, cu-un baston din lemn uscat,
să-ţi porţi amurgul ne’ncetat,
să -ţi pierzi slujba, sănătatea,
casa, averea, libertatea
şi să speri într-o minune,
eşti aici, viu încă -n lume.

Să vezi doar spini şi mărăcini,
să vezi doar bozii în grădini,
să nu te bucuri de-nserare,
să vezi doar ceasurile amare
în rodul zilelor de vară,
în greierii din prag de seară.
Să-ţi prisosească sănătatea,
casa, averea, libertatea,
dar speranţa să ti-o pierzi, fii
încă-aici, nu printre vii!