Nu doar un ceas, o zi, un an, o lună,
Ci viaţa-n întregime predată-n Sfânta-I mână...
Căci care alt fiu de rege s-ar jertfi-ntratât
Încât să lase tronul pentru-a fi omorât?

Noi nu-L cunoşteam, nu ne păsa că El pierea
Cu-amare lacrimi viaţa şi-o jertfea
Un Miel făr’ de păcat, scuipat şi acuzat
Pe cruce judecat ca Cel mai mare vinovat.

Judecători eram chiar noi, indiferenţi văzând
Cum Singurul Nevinovat de pe Pământ strigând
La Tatăl sufletu-şi încredinţa ştiind
Ce are să câştige pe cruce atârnat murind.

Judecători eram şi noi şi încă suntem
Până, de Faţa Tatălui, ne-ascundem
Adăugând cu fiecare zi păcate-asupra Celui
Ce pentru nişte fii risipitori S-a coborât din Ceruri.

S-a coborât din Slava Sa Dumnezeiască
Să moară şi-ntre tâlhari să pătimească,
Ura şi neîncrederea tuturor celor
Ce n-au crezut în Salvatorul lor.

Dar El, cu dragoste a acceptat,
Să-şi dea viaţa... să moară ca păcat,
Ca noi prin jertfa Lui s-avem,
O viaţă veşnică cu Domnul în etern...