Nu e de vină sora mea, fratele meu,
De vină's eu...
Că...ne-am răcit, am amorţit,
Dragostea cea dintâi din noi, parcă s-a topit...
Nu e de vină sora mea, fratele meu,
De vină's eu...
Că rugaciunea nu-i aprinsă,
Că avem mintea şi inima...distrasă...
Nu e de vină sora mea, fratele meu,
De vină's eu...
Că alegerea ce-o facem nu e bună
şi pe calea ce-am pornit e mereu furtună...
Nu e de vină sora mea, fratele meu,
De vină's eu...
Că Soarele s-ascuns in nori
şi in acelaşi timp, arşiţa ne dă fiori...
Nu, nu e de vină sora mea, fratele meu,
De vină's eu...
Că am lăsat lumea-nlăuntrul meu
şi Te-am lăsat pe Tine, Doamne-afară, pentru sfântul "eu"...
Nu e de vină sora mea, fratele meu,
De vină's eu...
Că azi am cochetat cu o placere
şi mâine...încă una şi pentru Tine, Doamne - asta-i durere...
Nu e de vină sora mea, fratele meu,
De vină's eu...
Că am lăsat in raft Cuvântul...
Şi uleiul...şi candela a stins-o vântul.
Nu, nu e de vină sora mea, fratele meu,
De vină's eu...
Ca încă rătăcesc, păcătuiesc
Când...eu în casa Tatălui mă găsesc...
Nu e de vină sora mea, fratele meu,
De vină's eu...
Că nu e bucurie-n Tine, Doamne când ne strângem
Că orice clipă parca ne constrânge...
Nu, nu e de vină nici păstorul, nici invăţătorul
De vină's eu...
Că nu simţim Cuvântul lucrător,
Nu mai ardem, unde-i Duhul Sfânt ce altădată striga-n popor?
Nu e de vină sora mea, fratele meu,
Nici păstorul, nici invăţătorul,
De vină's eu,eşti tu...
De vină suntem noi...
Că fiecare zi ce Dumnezeu ne-o dă în dar,
O risipim, o pierdem în zadar
Cu lucruri vremelnice, ce nu zidesc
Ce-acolo sus în cer casă nu construiesc...
........................................................
Sunt vremi trecute, vremi ce prevestesc
Că e aproape a Domnului răpire.
Tu, cum stai, te pregăteşti?
Ridică-te ! Lucrează-n via Lui, nu sta în aţipire !
amin
Ne-am racit...si ne racim in continuare...la noi nu se aplica incalzirea globala...noi parca suntem intr-un congelator dat pe freeze la maxim...nu ne mai misca predicile, ca sa nu mai vorbesc de cantarile vechi si de poezii si cand Domnul vorbeste poporului prin Duhul Sfant prin gura vre-unui prooroc...parca ne-am obisnuit...nu ne trezeste nici un fior...Nu mai stim ce e bucuria...si poate am avea nevoie sa mergem cateva secole inapoi sa simtim din nou dragostea dintai sau sa mergem pe urmele misionarilor sa vedem bucurie adevata la un trib de care nu stia nimeni care primeste Cuvantul salvarii si Biblia tradusa in limba lor...sa vedem idoli rasturnati si crestini care merg inainte cu credinta cu amenintarea la tampla...care nu au vile si n-au vazut masini in viata lor...care nu pun pret pe lucrurile materiale si lucrul cel mai de pret pentru ei e...ar spune unii "banalul" Cuvant...dar, Doamne, cat de puternic...
...ne-am racit sau...ne-am ratacit...sper sa gasim cat mai curand Calea...pentru ca ceasul universului se-aude tot mai incet ticaind...si ultimii strajeri canta profetia...
25.05.2011
Slava sa fie a Lui in veci de veci !