ADEVÃRATELE COMORI

Nu vã adunaţi comoarã
pe pãmânt, cu gând lumesc,
unde moliile-o stricã
şi tâlharii o pândesc.

Ci vi-o strângeţi Sus, în ceruri,
unde molii nu pãtrund
şi n-o roade nici rugina
şi nici hoţii ce se-ascund.

Unde-i deci comoara voastrã ?
Sus în cer sau pe pãmânt ?
De-o veţi strânge prin credinţã
veţi gãsi-o-n cerul sfânt.

Ochiul tãu este fereastra
cãtre cerul luminos.
Când privirea ţi-e curatã
trupul tãu e sãnãtos.

Dar de ai în ochi o bârnã
tu şi-n trup vei suferi
lipsa bucuriei sfinte
şi-a odihnei, zi de zi.

Ce va fi atunci lumina
ce-o doreşti ca pe o stea
dacã mii de umbre-n noapte
prin pãcat te vor lega ?

Fapta dragoste-i comoarã.
Umblã-n ea voios şi blând
cãci cununa rãsplãtirii
vei primi-o în curând !

Deci cu-o sfântã lãcomie
strângeţi bunuri ce nu pier.
Chiar de-aţi pierde-n lume totul
V-ADUNAŢI COMORI ÎN CER !