"Voi sunteţi păziţide puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!"
(1 Petru 1:5)

Am ales tăcerea, ca răspuns...
Am ales renunţarea,
Pentru că dincolo de cuvinte,
Există un ocean de durere, în agonie...

Cerul, cerul cândva plin de stele,
Acum e gol şi... aşteaptă.
Aşteptarea, o tăcere abisală,
În care doar vântul mai şopteşte
Printre crengile zgribulite.

Privesc florile de pe câmpul de-alături...
Şi-au pierdut mireasma, frumuseţea,
Mi-a mai rămas doar speranţa...
Sunt pierdut printre mărăcini,
Sunt prins în mreaja renunţării…


Inima rănită, bate sacadat,
În zvâcnete haotice şi strigă:
Încă nu a sosit clipa!
Şi eu, ascult doar tăcerea...

Ochii mei nu mai văd desluşit,
Un păienjeniş de lacrimi acoperă decorul...
Nu mai văd izvorul,
Nu mai aud susurul blând de apă cristalină,
Am ales tăcerea, ca răspuns...

Totul în mine e vuiet aprins
Şi totuşi aştept, în tăcere...
Ştiu că dincolo de cuvintele mute,
Există răspuns la tot şi toate
Şi aştept, aştept, în tăcere...

28/05/2011, Barcelona- Lucica Boltasu