Tu mi-ai purtat Doamne de grijă!

Tu mi-ai purtat Doamne de grijă
Din ziua naşterii-mi, cele fireşti,
Şi, deşi nu sunt, decât o schijă
De proiectil spart, mă copleşeşti
Prin dragostea, ce-mi dăruieşti.

O! Trăindu-mi viaţa ce mi-ai dat
Galeş, am cunoscut al ei suspin,
Spre Tine-atunci m-am îndreptat
Cu-n gol în suflet, vrându-l plin
De-al Tău cuvant, sfânt şi divin!

Pe-al vieţii drum Tu m-ai purtat
Şi-asupra-mi ai vegheat întruna,
De am fost trist, m-am consolat
Cu-al Tău cuvânt, întotdeauna
Luptându-mă, să-nving furtuna.

Cu mine-ai fost în mersul vieţii
Prin vremi cu ploaie şi furtună;
Trecând prin norul greu al ceţii
Când răul vreau să mă răpună,
Spre cer pornit-am, împreună!

Si-am cunoscut cu drag iubirea
Ce sus la Golgota, Ea S-a jertfit,
Pentru-a-mi vesti, că mântuirea
Prin chin de moarte a-ndeplinit
Iertarea, păcatu-mi fiind ispăşit!

Flavius Laurian Duverna
30 mai 2011