De câte ori creştine, ţi-ai pus o întrebare
Să vezi ce porţi în tine să-ţi faci verificare?

De câte ori creştine deschis-ai tu zăvorul?
La cel ce a bătut , ca să îi speli piciorul?

Aşa cum Avraam, odată sub stejar,
A invitat la masă trei oameni sub umbrar!

De câte ori creştine pe drumul vieţii tale
Trecut-ai fără grijă de cel căzut pe cale?

Fără să simţi cu el, să fii Samaritean,
L-ai ocolit grăbit fără să-l duci la han!

Sunt mulţi fără speranţă ajungând rătăciţi
Legaţi în lanţuri grele, fiind de păcat robiţi!

Ei tot privesc mereu cu o speranţă-n gând
Poate de-undeva va auzi vorbind!

Despre o liberare din crâncena robie
Şi despre o chemare spre sfânta-mpărăţie!

Dar în zadar căzutul, tot aştepta mereu...
Căci mulţi se ruşinează încă de Dumnezeu!

Deci pune-ţi o-ntrebare, de încă nu ţi-ai pus
Tu ce-ai făcut pe cale , să poţi ajunge sus?

Deschis-ai tu zăvorul la cel flămând şi gol?
Sau i-ai vorbit de Domnul la cel cu suflet gol?

Ai pus pe temelie şi tu vre-o cărămidă
Să se ridice zidul spre patria cea sfântă?

Ai mângâiat bolnavul cu glasul tău ceresc
Ai dat cumva merinde la cei ce mai cerşesc?

Sunt mulţi ce n-au găsit pâinea dumnezeiască
Ca să se-ntoarcă şi ei ca să se pocăiască!

Dar tu ce ai făcut ca ei să afle drumul?
Pune-ţi o întrebare, cum l-ai vestit pe Domnul ?

Poţi să-L vesteşti prin vorbe cât şi prin o cîntare
Poţi să îi chemi cu tine, să vină la-nchinare

Poţi să-i vorbeşti prin fapte, fapte de bun creştin,
Să poată toţi să vadă, chiar şi al tău vecin!

În multe feluri poate un om să dovedească
La cei din jurul lor cum să se pocăiască!

Deci dacă pân-aici tu nu te-ai întrebat
Ce faci pentru Iisus şi pentru-a Lui regat,

Azi puneţi o-ntrebre până nu e târziu
Şi intră în lucrare pentru Acel ce-I viu

Căci va vemi-n curând să-nceapă judecata
Ce-i ce sau ostenit, ei vor primi răsplata.