Fugind spre ţel !
Eu fug că fuga-i sănătoasă
Spune o vorba românească,
Mai spune şi că-i ruşinoasă...
Dar boala.. tre să m-ocolească!
Aşa cum fug de frica bolii
Ajută-mi Domnul meu iubit
Chiar să sprintez cind el , păcatul
În faţa mea iar s-a oprit.
Căci ţinta alergării mele
Este chiar premiul cel Ceresc
Şi mă silesc fugind pe cale
Să nu cad şi să n-obosesc !
Iar calea nu-i intotdeauna
Intinsă ca un Bărăgan
Ci cu suişuri , coborişuri
Parcă mai grea din an in an!
Sunt insă şi frumseţi pe cale :
Izvoare din Cuvintul Sfânt,
Pot să m-opresc să beau intruna
Nimic mai bun pe-acest pământ!
Şi- s pomi de-a lungul Căii-nguste
Ce-apleacă rod bogat spre noi
Sunt slujitorii care luptă
Cu-ale bisericii nevoi !
Şi-apoi sunt fraţi si ei aleargă
Spre-acelaşi ţel : Premiul Ceresc
Ne ţine strinşi uniţi , O Doamne !
Cum tu cu Tatăl , Una esti!
Alergind dimineata prin parc Domnul mi-a daruit acesta poezie !