Suntem creştini, umplem biserici,
Bătătorim drumul mereu,
Ne îndopăm cu-atâtea predici
Şi tot străini de Dumnezeu…

Mergem pe-un drum care ne-afundă
Şi ne minţim că-naintăm.
Să ne oprim pentr-o secundă,
Aşa în Rai n-o să intrăm!

Trăim un creştinism modern
Şi ne jucăm cu pocăinţa.
Noi am uitat glasul Patern
Şi am pierdut de mult credinţa.

Spunem cuvinte dureroase,
Ne-ngenunchem aproapele,
Cu vorbe goale, mincinoase,
Şi ne întoarcem spatele.

Este cudă realitatea
Oare acesta-i creştinism?
Unde este unitatea?
Am pierdut-o-n modernism…

Fredonăm cântări alese
Şi cuvinte mari rostim.
Unde-s roadele culese?
Fraţilor, chiar ne minţim!

Suntem noi lumină-n noapte
Dăm noi gust în loc amar?
Credincioşi, dar fără fapte,
Totul este în zadar!

Venitul la adunare
N-are preţ în ochii Lui.
Dumnezeu vrea o schimbare
Înnoirea gândului…

Să purtăm în noi tot Cerul
Să iubim mireasma Sa!
Unde este acuma- zelul
Oare s-o mai revărsa?

Mai trăim noi clipe- alese
Spre sfârşitul veacului?
Pare să nu ne mai pese
De prezenţa Domnul.

Căci suntem aşa făţarnici
Oare ce se va-ntâmpla?
Cuvintele sunt zadarnici
El pe faţă ne va da…

Scaunul pe care stai
Poate şi el va vorbi
Într-o zi, la porţi de Rai,
Cuvintele-i vei sorbi

Şi vei vrea să spună el
Că ai fost mereu present.
Dar va spune singurel:
“Cu inima-ai fost absent!”

S-a -mplint deja Cuvântul
Dragostea-n noi s-a răcit.
Am pierdut de mult avântul,
Ce puţin ne-am pocăit!

Parcă totul e istorie,
Parc-a fost un vis frumos!
Au rămas urme de molie
Ce credinţa-n noi a ros…

Bârfa şi-alte minciunele,
Clevetirea, chiar şi ea,
Sunt atâtea molii rele
Ce le port pe haina mea.

Haina laudei curate
De-am purtat în ceasul greu,
Să mi-o ia nimeni nu poate!
Intervine Dumnezeu.

Păstrează-ţi haina curată,
Nu lăsa molii pe ea,
Credinţa adevărată
Numai ea va rămânea!

Porţi haină de fiu de Rege!
Tu eşti prinţ; nu cerşetor!
Creştine, hai, înţelege
Ai în cer un Creator!

Eşti asemenea cu Cerul,
Se-oglindeşte-n ochii tăi!
Mergi spre viaţă, uită răul
Lasă drumul celor răi!