Iubiţilor! Lăsaţi copacii să vorbească
Şi frunza lor să tremure, să cânte
Lin să bată vântul, ea să foşnească
Şi frunzele în murmur ne şoptească
Iar verdele pădurii, să ne încânte.
Plantaţi lăstari şi ajutaţi-i să crească
Fiţi siguri că au, ce le este necesar
Să nu-i lăsaţi ca să se vestejească
Din belşug turnaţi la rădăcină apă,
Ca viaţa........ lor să le-o daţi în dar.
Deloc să nu vă fie greu să-i îngrijiţi
Asupra lor, cu drag voi să vă aplecaţi
Să le-arătaţi cât de mult voi îi iubiţi
Vegheaţi la tot şi dragoste le dăruiţi
Şi tot ce-i necesar,...........să le daţi.
Apoi......... lăstarii, vor deveni copaci
Din an în an vor creşte tot mai mari
Vor fi frumoşi cu coroane mari şi largi
Maiestuoşi şi vă vor fi atât de dragi
Vor fi desăvârşiţi, din ce în ce mai tari.
Iubiţilor! Lăsaţi copacii să vorbească
Şi frunza lor cânte, să cânte întruna
Nu faceţi, ca glasul lor să amuţească
Nu-i întristaţi, să nu se vestejească
Căci amuţind, se-ncremeneşte frunza.
Purtaţi-vă, aşa cum se comportă-un Tată
Cu-ai săi copii pe care mult îi mai iubeşte
Şi dragostea şi pacea care vă fuse dată,
Binecuvântarea dorită şi.... mult căutată
Lăsaţi-o următorului, care vă moşteneşte.
Daţi libertate, descătuşaţi dar pe oricine
Lăstari, copaci micuţi..... sau chiar înalţi
Îndrumaţi-i şi învăţaţi-i în tot ce este bine
Fiţi ca o.... ,,cetate" plină de înţelepciune
Şi împreună, slavă lui Dumnezeu să daţi.
AMIN
21.01.2011 Firenze