Aş vrea să văd un înger de lumină,
Aş vrea s-aud vorbindu-mi al Său glas,
Dar sunt uitat, pierdut, aici în tină...
Spre cer nu pot să fac măcar un pas...

Deşi cunosc că sunt un om netrebnic
Şi nu am drept să văd un duh din cer,
Aş vrea un „da” chemării-mi de nevrednic.
Aş vrea răspuns la viaţa-mi de mister!

De ce am fost născut pe-această glie?
Să fiu o pradă a tot ce e rău?
De ce n-am fost creat în veşnicie,
În raiul sfânt, nu în acest crunt hău?

Şi azi trăind în lumea-nverşunată,
De ce trăiesc aşa, ca fără sens?
Aş vrea să ştiu, să înţeleg odată!
Să văd şi eu al vieţii-ncet demers!

Aş vrea să văd un înger de lumină...
Aş vrea s-aud vorbindu-mi al Său glas!
Deşi uitat, pierdut, aici în tină,
Eu tot aştept, şi-acesta e un pas!