CRISTOS A ÎNVIAT !
- în versuri albe -

Dovadã plinã de putere.
Existã sigur Înviere !
Nu au crezut-o ucenicii.
Duşmanii-au vrut sã-i stea în cale,
s-o nege cu înverşunare,
s-o ridiculizeze chiar.
Dar,
aşa cum nu poţi
opri dimineaţa
sau seara,
sau iarna sau primãvara,
aşa nu poţi opri Învierea
ca ea sã-şi arate în lume
puterea.

Ea intrã oriunde,
întocmai ca raza luminii
ce nu întâlneşte substanţa opacã
formatã din 'parcã'
sau 'dacã',
sau 'nu pot !',
'e bun, e frumos
dar nu-i pentru mine !'.

În inimi smerite
ea intrã,
în cei care cred cu tãrie
Adevãrul întreg
cel întrupat la Betleem
şi crucificat la Golgota.
Învierea este rãspunsul
dat de Dumnezeu
Fiului Sãu.
Nu se putea sã fie altfel,
câtã vreme eternul Stãpân,
de dincolo de stele şi soare,
a primit Jertfa ispãşitoare.

CRISTOS A ÎNVIAT !
Da, El e viu cu-adevãrat !
Dar tu cum eşti ?
Trãieşti ?
Nu doar în trupul tãu de tinã,
ci-n bucurie şi-n luminã,
în pace şi-n credincioşie -
- cum El, Isus, vrea sã te ştie.

La ce ţi-ar folosi
rãsãritul de soare
dacã tu ai fi în închisoare ?

Cum ai putea
s-admiri un crin
dacã eşti un orb deplin ?
Iar pentru cel ce n-are-auz
sau poartã un timpan confuz
degeaba cântã ciocârlia.

Cristos Isus a înviat !
Te bucurã cu-adevãrat.
Altfel, sã ştii, nu eşti al Lui,
nu eşti copilul cerului.
Tu poţi sã fii orice oricui
dar nu copilul Domnului
de nu-L primeşti neapãrat
pe Cel ce-n veci a înviat.