In marea dimineata cand ai sa Te cobori,
Din cerul plin de slava,cu ingerii pe nori ,
Cum as privi eu Doamne cu ochii mei de tina,
Frumsetea stralucita si plina de Lumina ?

Caci mi-ar topi privirea-mi si nu ar rezista ,
La stralucirea Fetei, vazandu-Ti Slava Ta !
Pleca-mi voi deci privirea si-n sufletu-mi durut,
As sta in conteplare,,,as sta uimit si mut !

Cum as vorbi eu Doamne,de slava Ta mareata,
Cand m-oi trezi din noapte in marea Dimineata ?
OO,n-as mai putea spune nimic din ce eu simt ,
IN cortu-acesta Doamne, cei creat din pamant ...

Ce mult as vrea eu Doamne,ca taina-Ti s-o-nteleg,
Cu mintea mea saraca nu pot sa o dezleg...
Urechea mea nu poate cuprinde taine sfinte ,
De aceia ma smeresc la sanul Tau Parinte !

Ca sa-nteleg ce jertfa ai platit pentru mine,
Ca sa ma scapi din noapte,din moarte si rusine ?
Si sa ma urci pe Stanca pecare nu-ndrazneam,
Nici sa gandesc cu mintea si nici nu-ntrezaream,

Caci v-a mai fi salvare pentru noi cei de jos ,
Dar...minunea-i implinita prin jertfa Lui Cristos .
Raman indatorata cat voi trai in viata ,
Caci Tu ma vei trezi in marea Dimineata .

Si-atunci o vesnicie mereu m-oi minuna,
Caci eu de aici de jos,voi vedea Slava TA...
SI-Ti voi canta OSANA toti vecii care vin ,
Cu ingerii-mpreuna in veci de veci...amin.