Noi ştim să stăm privind spre ceruri sfinte
Şi-ale noastre mâini le ridicăm în sus.
Cu toţi strigăm: „O, Doamne, Sfânt Părinte!”,
Strigăm mereu, dar unde e Isus?

Noi toţi cântăm cântări aşa frumoase,
În orice zi cântăm cu dor nespus,
Cântăm în cor, şi-avem atâtea clase,
Zâmbim cu drag, dar unde e Isus?

Noi ştim vorbi cuvinte-adevărate
Şi toţi studiem din zori până-n apus,
Cu toţii ştim de-ale cerului palate,
La toţi vorbim, dar unde e Isus?

De asemeni, ştim cuvinte-aşa măreţe,
În rugăciuni, să înălţăm în sus,
Şi nu purtăm privirile răzleţe.
Suntem creştini, dar unde e Isus?

Se-nalţă azi un semn de întrebare
Şi nu ştiu câţi ar şti să dea răspuns.
Suntem cu toţi aici, în adunare,
Ne închinăm, dar unde e Isus?

Suntem creştini. Ne spunem „fii din casă”.
Avem un ţel. O ţintă de ajuns.
Cu toţi dorim să stăm în cer la masă.
Spre cer gonim. Dar, unde e Isus?

Acum vă rog o clipă de răbdare.
Nu mai întreb „Dar unde e Isus?”,
Ci tot ce cer: un pic de ascultare,
Dar nu la mini, ci numai la Isus!

Cu toţii ştim: urmeaz-o veşnicie
În rai sau iad, în viaţa de apoi,
Şi toţi am vrea de-aici, din neagra glie,
De-aici de jos, din zgură şi noroi,

În cerul sfânt, în ziua judecăţii,
S-avem un loc la masă cu Isus!
A noastre nume să fie-n sulul cărţii!
Să stăm pe veci departe de apus!

Citim cu dor în Biblie, Cartea sfântă,
Şi ştim, frumos, să spunem ce e bun.
Suntem atenţi la tot ce se cuvântă
Şi cât a fost sau nu a fost de bun...

Studiem mereu şi spunem la oricare:
„Aşa e drept. Aşa se-ajunge-n rai!”.
Dar azi, acum, e-un semn de întrebare:
Noi împlinim ce spunem cu-al nost` grai?

Noi toţi vorbim şi spunem tuturor
Ce duce-n iad sau raiul însorit,
Dar nu uitaţi că orice muritor
Va fi-n final, de toate, socotit!

Şi când cântăm, I-aducem slavă Lui!
Aşa vorbim în chipul cuviincios...
Dar câţi din nou, în unda harului,
Cântăm cu drag, şi doar pentru Hristos?

A cui e slava? E doar a Domnului?
Al cui e stilul în care noi cântăm?
Cântăm privind spre poarta raiului?
În adevăr, pe Domnul lăudăm?

Cântăm frumos şi tare ne rugăm
Ca cei mai buni şi harnici muncitori.
Cu drag şi spor pe Domnul predicăm,
Dar haideţi fraţi să fim şi-mplinitori...!

Ca nu cumva să vină iar pe nori
Isus, purtând veşmântul Său curat,
Şi-atunci s-aflăm că viaţa între flori,
Noi nu primim căci calea n-am urmat!

Doresc de acum să plec pe drumul drept,
Să merg mereu privind mereu în sus!
Şi ziua-ceea din urmă o aştept,
Să stăm cu toţi la masă cu Isus!