Nicicând, nu mă despart de Tine!

Suflet îndurerat de atâta deznădejde
De ce nu cauți calea ce aduce fericire?
Necazurile zilnic te macină, se vede...
Și pașii tăi se îndreaptă doar spre dezamăgire.

De ce nu crezi că meriți o clipă de odihnă
Ca inima să-ți bată încet și liniștit?
O pată de lumină și bunătate, tihnă,
Căci după atâta zbucium, te cred, ești obosit.

Un zbucium ce te roade și te epuizează,
O luptă încrâncenată ce inima-ți frământă...
Gânduri ce-ți trec prin minte și te dezonorează
O glorie apusă, ce tot mai rar te încântă...

Tu să le poți lăsa, și-n urma ta să fie,
Și ochii tăi îndreaptă-i spre Cel ce te priveşte,
A tale fapte rele în urma să-ți rămâie,
Și caută-L pe Domnul, El viața îți zidește!

Pe Acela ce din suflet inima Lui ți-a dat-o
Și care îți dorește tot binele posibil,
Pe Acela care viața, chiar morții și-a predat-o,
Drumul spre veșnicie, l-a făcut accesibil,

Să poată orice suflet trudit și însetat
Ca să găsească pacea, atât de mult râvnită.
Să poată orice suflet care s-a săturat,
Să aibe pace-n Domnul, și liniștea dorită...

Cei care cu Isus, împărtășesc iubirea,
În viață au multă pace și tihnă, și credință.
În linişte visează să vadă nemurirea...
Se roagă mult la Domnul și Îi cer biruință.

Putere își doresc ca eul- lor să învingă,
Să lupte pentru semeni și să-i călăuzească,
Să-i facă să înțeleagă, ce-i bun să nu respingă,
Căci va veni momentul pe Domnul să întâlnească.

Și atunci, de-au acceptat în viață pe Isus
Vor avea siguranță că Raiu-au câștigat
Și locul pregătit de Domnul vieții, sus,
Cu siguranță-i liber, nu va fii ocupat.

Căci fiecare loc așteaptă un muritor
Ce-a fost spălat cu sânge, curat și fără pată,
Atunci când Blândul Miel va fi Judecător
Acei care au fost drepți, Îl vor urma, de îndată.

Cu o repeziciune puternică, cerească,
Din colțurile lumii, spre slavă vor porni,
Vor fi răpiți la ceruri de oastea îngerească,
Cu Fiul și cu Tatăl, în veci vor stăpâni.


Amin

Câmpia Turzii, 18 februarie 2011