ISUS ŞI IUBIREA

„Şi-acum Tu, Doamne, ai de gând
s-aşezi din nou Împãrãţia ?",
aşa-L întreabã cu glas blând
şi azi creştinii pe Mesia.

"Nu-i treaba voastrã ca sã ştiţi
şirag de vremuri şi soroace !,
le spune Domnul plin de pace.
Ci voi aveţi un crez : IUBIŢI !

Iubiţi cu-a Tatãlui iubire
ce izvorãşte din Calvar
cã nu-i nici Rai, nici rãsplãtire
de n-ar fi dragoste pe-altar !

Iubirea-i noua Mea poruncã.
Iubiţi pe fraţi cu-al jertfei preţ
dar şi pe cei ce vã aruncã
ocãri şi urã şi dispreţ !"
*
Iubirea, deci, nu-i vorbã goalã,
nici zâmbet afişat cu falã,
ci-i jertfã pentru cei sãrmani.
E-a suferinţei naltã şcoalã
pentru prieteni şi duşmani.

De vreţi cumva a o cunoaşte
în fapte bune o-ntâlniţi.
Şi ea, doar ea, vã mai renaşte
dacã în suflet o primiţi.

Iubirea-i cerul ce coboarã
în orice inimã de lut
şi-i lasã-n dar o primãvarã,
un sclipet nou de piatrã rarã
şi-un nimb de slavã nevãzut.
Nu poate fi iubire-adâncã
în gândul inimii de stâncã,
şi nici în sloiul cel de gheaţă
în care vântul suflã încã
dar n-are niciun fel de viaţă.
Iubirea-i har dupã Scripturã,
luminã, pace şi cãldurã
ce-mparte tuturor speranţă
şi schimbã-n hainã orice zdreanţă.

Ea încãlzeşte pe oricine
şi-i umple pieptul de rubine
nu numai când pe cer e soare
ci şi-n moment de strâmtorare
când nu se-aşteaptã numai bine.
Ba chiar şi-atunci când iarna vine
cu frig, cu viscol şi ninsoare.

Iubirea-i serv umil în lume
ce nu vrea fast şi nici renume.
Şi nici rãsplatã nu aşteaptã
când vrea pe alţii sã-i îndrume.

Ea ţine-ntruna calea dreaptã
cu orice preţ de suferinţă.
Şi-n tot ce face, prin credinţă,
ea laudã voioasã-n toate
pe Dumnezeu şi-a Sa dreptate.

Iubirea-i adevãrul vieţii
ce L-au vestit de mult profeţii.
Ei o vedeau atunci prin Duhul
dar azi de ea e plin vãzduhul
şi orice inimã smeritã.
Iubirea rabdã, rabdã-ntruna.
Dar ea nu va rãbda minciuna.
Cel ce nu crede Adevãrul
nici în iubire nu va crede.
Şi-aceasta-n viaţa lui se vede
chiar de l-ar proclama tot cerul
un fiu al slãvilor eterne.

Dar cine chiar în praf se-aşterne
sã fie-al fraţilor sãi rob
el va culege bob cu bob
a dragostei aleasã roadã
chiar dacã mulţi, ca pe un ciob,
l-au tot cãlcat acolo-n stradã.

Isus cel sfânt când va apare
pe norii cerului curat
pe cel cu dragoste mai mare,
ce-aici în lumea vinovatã
pãrea un ciob neînsemnat
şi-o zdreanţă veşnic aruncatã,
îl va lua cu El deodatã
la Nunta Lui cea minunatã.

* *

O, dacã n-a-ncolţit în tine
Iubirea slãvilor divine
tu eşti un om nenorocit !
De-ţi este inima pãgânã
de nu ţi-i Dragostea stãpânã
cum ai putea fi fericit ?!
Isus ne-a dovedit mereu
cã Dragostea e Dumnezeu ...